Imaginaţia creează realitatea

Secretul este ceea ce simţim

Capitolul 1

Legea şi modul ei de operare

Capitolul 2

Somnul

Capitolul 3

Rugăciunea

Capitolul 4

Spiritul – Ceea ce simţim

 Cu ajutorul imaginaţiei, noi putem dezarma şi transforma violenţa din această lume. Relaţiile noastre cele mai intime sau mai puţin intime devin imaginative atunci când ne trezim şi devenim conştienţi de ‚misterul ascuns în toate epocile’, şi anume că principiul christic există în noi şi este imaginaţia noastră. Atunci când înţelegem acest lucru, noi realizăm că nu putem spune că trăim decât atunci când trăim în imaginaţia noastră.

Capitolul 1

Legea şi modul ei de operare

Lumea şi tot ceea ce conţine ea este conştiinţa condiţionată a omului, obiectivată. Cauza şi substanţa întregii lumi este conştiinţa. De aceea, dacă dorim să descoperim secretul creaţiei, noi trebuie să ne întoarcem atenţia asupra conştiinţei.

Cunoaşterea legii conştiinţei şi a metodei de operare a acesteia te va ajuta să realizezi tot ce îţi doreşti în viaţă. Înarmat cu această cunoaştere, tu îţi vei putea construi şi menţine o lume ideală.

Conştiinţa este singura realitate, nu la modul figurat, ci într-un sens cât se poate de real. Pentru a înţelege mai clar, noi putem compara realitatea cu un râu care se împarte în doi afluenţi: mintea conştientă şi mintea subconştientă. Pentru a opera cu inteligenţă legea conştiinţei, este necesar să înţelegem relaţia dintre cele două tipuri de minţi. Mintea conştientă este personală şi selectivă; cea subconştientă este impersonală şi neselectivă. Planul conştient este cel al efectelor; cel subconştient este cel al cauzelor. Cele două aspecte reprezintă diviziunea masculină şi cea feminină a conştiinţei. Mintea conştientă este masculină, iar cea subconştientă este feminină.

Mintea conştientă generează idei şi le impregnează în mintea subconştientă. Cea subconştientă receptează aceste idei şi le dă formă şi expresie.

Prin intermediul acestei legi – respectiv prin conceperea unei idei şi prin impregnarea ei în mintea subconştientă – se naşte întreaga realitate. Fără ea nu ar exista nimic din ceea ce vedem în jurul nostru. Mintea conştientă impregnează mintea subconştientă, în timp ce aceasta din urmă manifestă ideile impregnate în ea.

Mintea subconştientă nu produce niciodată idei, dar le acceptă pe cele pe care mintea conştientă le consideră adevărate, pe care le obiectivează printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Prin puterea de a-şi imagina şi de a simţi, şi prin libertatea de a alege ideile pe care doreşte să le cultive, omul îşi poate controla propria creaţie. Controlul minţii subconştiente este posibil prin controlul ideilor şi sentimentelor cultivate.

Mecanismul creaţiei este ascuns în adâncurile minţii subconştiente – aspectul feminin sau pântecul creator. Aceasta transcende raţiunea şi nu cunoaşte deducţia. Ea consideră sentimentele realităţi care există în sine, aşa că începe de îndată să le dea curs. Procesul creator începe întotdeauna cu o idee, iar ciclul lui se derulează pe baza unui sentiment şi se încheie printr-un act de voinţă.

Ideile sunt impregnate în mintea subconştientă prin intermediul sentimentelor. Nici o idee nu este impregnată în mintea subconştientă dacă nu este simţită. Odată simţită, ea trebuie să capete formă, indiferent dacă este bună, rea sau indiferentă. Simţirea este singurul mediu prin care ideile sunt impregnate în mintea subconştientă. De aceea, oamenii care nu îşi pot controla emoţiile îşi pot impregna cu uşurinţă în subconştient diferite stări nedorite. Atunci când vorbim de controlul sentimentelor, noi nu ne referim la restrângerea sau la suprimarea acestora, ci mai degrabă la disciplinarea sinelui prin imaginarea şi cultivarea acelor sentimente care contribuie la fericirea noastră. Controlul sentimentelor joacă un rol absolut în trăirea unei vieţi împlinite şi fericite. În consecinţă, nu cultiva niciodată sentimente şi emoţii nedorite, şi nu te gândi cu simpatie la lucrurile rele, indiferent de forma pe care o iau acestea. Nu insista asupra imperfecţiunii tale sau a altor oameni; în caz contrar, îţi vei impregna singur aceste limitări în mintea ta subconştientă. Dacă nu doreşti să trăieşti o anumită experienţă, nu cultiva sentimentul că o trăieşti – tu sau altcineva. Aceasta este singura lege a unei vieţi împlinite şi fericite. Orice altceva este un simplu comentariu.

Orice emoţie produce o impresie asupra minţii subconştiente, iar dacă nu este contracarată printr-o emoţie mai puternică cu sens opus, ea trebuie exprimată. Emoţia exprimată este întotdeauna cea dominantă. Gândul „eu sunt sănătos” produce o emoţie mai puternică decât gândul „eu voi fi sănătos”. Ideea că „voi fi” reprezintă o dovadă că „nu sunt”, iar gândul „eu sunt” este inevitabil mai puternic decât „eu nu sunt”.

Ceea ce simţi că eşti domină întotdeauna ceea ce simţi că ţi-ai dori să fii. În consecinţă, pentru a fi realizată, o dorinţă trebuie să fie simţită ca o stare care există deja, nu ca una care nu există.

Senzaţia precede manifestarea şi reprezintă fundamentul pe care se sprijină aceasta. De aceea, fii întotdeauna atent la stările tale de spirit şi la emoţiile pe care le manifeşti, căci există o conexiune neîntreruptă între ceea ce simţi şi lumea vizibilă în care trăieşti. Corpul tău este un filtru emoţional, păstrând urmele emoţiilor tale prevalente. Cauza tuturor bolilor sunt dezechilibrele emoţionale, îndeosebi emoţiile suprimate. Emoţia intensă trăită în legătură cu un aspect negativ, rămasă însă neexprimată în exterior, reprezintă începutul bolii sau al dezechilibrului – deopotrivă la nivelul corpului fizic şi al mediului exterior. Nu cultiva niciodată sentimente de regret sau de eşec, căci frustrarea generată de neîmplinirea obiectivelor tale conduce automat la boală.

Nu te gândi şi nu cultiva decât sentimente asociate cu starea pe care îţi propui să o realizezi. Cultivarea emoţiilor asociate cu realitatea dorită şi viaţa trăită la unison cu această convingere pot conduce la veritabile miracole. Toate schimbările la nivelul realităţii manifestate devin posibile numai printr-o schimbare la nivel emoţional. Schimbarea emoţiilor reprezintă o schimbare a propriului destin. Întreaga creaţie se produce în lumea minţii subconştiente. În consecinţă, ceea ce trebuie să faci tu este să dobândeşti un control asupra modului în care operează aceasta, respectiv asupra ideilor şi sentimentelor tale. Ceea ce ţi se întâmplă nu se datorează niciodată şansei sau accidentelor, la fel cum norocul sau ghinionul tău nu au nimic de-a face cu soarta predestinată. Întregul tău univers personal este determinat de impresiile impregnate în mintea ta subconştientă. Aceasta nu este selectivă. Ea este impersonală, şi nu ţine cont de persoana care îşi impregnează impresiile asupra ei. Minţii subconştiente nu îi pasă de adevărul sau de falsitatea emoţiilor tale. Ea acceptă întotdeauna ceea ce simţi tu că este adevărat. Cu alte cuvinte, adevărul ei sunt propriile tale sentimente (asociate cu ceea ce crezi că este adevărat). Pentru cel care ştie să se folosească de această calitate a minţii sale subconştiente nimic nu este imposibil. Tot ce poate concepe mintea omului, simţind că este adevărat, mintea sa subconştientă poate obiectiva. Sentimentele tale creează tiparul care îţi modelează lumea exterioară, iar o schimbare a sentimentelor este sinonimă cu schimbarea acestui tipar.

Mintea subconştientă manifestă întotdeauna impresiile care i-au fost impregnate. De îndată ce primeşte o astfel de impresie, ea începe să lucreze pentru a-i da o expresie concretă. Ea acceptă emoţia impregnată în ea, considerând-o o realitate în sine, şi începe imediat să producă în lumea exterioară obiectivă echivalentul exact al emoţiei respective. Mintea subconştientă nu modifică niciodată convingerile acceptate de mintea conştientă a omului. Ea le dă curs până la ultimul detaliu, indiferent dacă sunt sau nu benefice pentru cel care le-a emis.

Pentru a-ţi impregna mintea subconştientă cu starea dorită, tu trebuie să cultivi emoţia pe care ai trăi-o dacă dorinţa ţi-ar fi deja îndeplinită. Atunci când îţi defineşti obiectivul, nu trebuie să ai nimic altceva în minte decât obiectivul respectiv (destinaţia finală pe care ţi-o propui). Nu te gândi nici o clipă la maniera în care va fi manifestat acesta sau la dificultăţile implicate în manifestarea sa. Gândul la o anumită stare dublat de emoţiile asociate cu ea o impregnează automat în subconştient. În consecinţă, dacă insişti asupra dificultăţilor pe care le vei întâmpina şi asupra barierelor sau întârzierilor cu care te vei confrunta, subconştientul tău va accepta prin însăşi natura lui neselectivă emoţia asociată cu dificultăţile şi cu obstacolele, considerând că asta aştepţi de la el, şi le va manifesta în lumea exterioară.

Mintea subconştientă este pântecul creaţiei. Ea receptează ideile omului prin intermediul emoţiilor asociate cu acestea. Nu modifică niciodată aceste idei, şi le dă întotdeauna formă şi expresie, după chipul şi asemănarea emoţiilor asociate cu ele. În consecinţă, dacă simţi că un obiectiv este imposibil de atins, tu îţi impregnezi practic în subconştient ideea de eşec.

Deşi mintea subconştientă îl slujeşte cu credinţă pe om, nu trebuie să credem că relaţia ei cu acesta este cea dintre un servitor şi stăpânul lui, aşa cum se credea în antichitate. Profeţii din altădată au numit-o sclava şi servitoarea omului. Sfântul Pavel a personificat-o ca pe o „femeie”, declarând: „Femeia trebuie să fie supusă bărbatului în toate”. Mintea subconştientă slujeşte într-adevăr cu credinţă omul, dând formă tuturor sentimentelor sale, dar respinge cu putere obligativitatea, reacţionând mai degrabă la convingere decât la comandă. În consecinţă, o putem compara mai mult cu o soţie preaiubită decât cu o slujitoare.

Afirmaţia potrivit căreia „soţul este capul soţiei” [Efeseni 5] nu este întotdeauna adevărată în ceea ce priveşte căsnicia dintre un bărbat şi o femeie, dar este adevărată în ceea ce priveşte mintea conştientă şi cea subconştientă, respectiv relaţia dintre aspectul masculin şi cel feminin al conştiinţei. Misterul la care se referea Pavel atunci când a scris: „Acesta este un mare mister… Cel care îşi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine… Şi cei doi vor forma un singur trup” – este pur şi simplu misterul conştiinţei. În sine, conştiinţa este unitară şi indivizibilă, dar de dragul creaţiei ea pare împărţită în două.

Aspectul conştient (obiectiv) sau masculin este într-adevăr capul, care domină aspectul subconştient (subiectiv) sau feminin. Cu toate acestea, nu putem vorbi în nici un caz de dominarea unui tiran, ci mai degrabă de cea a unui iubit. Aşadar, dacă îţi asumi emoţia pe care ai simţi-o dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului tău, mintea ta subconştientă acceptă să dea formă prezumţiei tale, acceptând-o cu o supunere absolută (fără să o modifice în nici un fel). Dorinţele tale nu sunt acceptate însă de ea atât timp cât nu îţi asumi emoţiile asociate cu realitatea lor, căci o idee nu poate fi acceptată de mintea subconştientă decât prin simţire (prin emoţiile asociate cu ea) şi nu poate fi manifestată în lumea exterioară decât prin acceptarea ei de către mintea subconştientă.

Ce-i drept, este mai uşor să cultivi sentimente asociate cu evenimentele propriu-zise din lumea exterioară decât să recunoşti că acestea din urmă îţi reflectă propriile emoţii. Faptul că lumea exterioară oglindeşte lumea interioară rămâne însă un adevăr etern. „Ceea ce există în interior există inclusiv în exterior”. „Nu poate să ia un om nimic dacă nu i s-a dat lui din cer”. În sfârşit: „Împărăţia lui Dumnezeu există în interiorul vostru”. Nimic nu vine din lumea exterioară; tot ce există provine din lumea interioară – adică din mintea subconştientă. Tot ce vezi tu în lumea exterioară este conţinutul minţii tale subconştiente. Lumea în care trăieşti este conştiinţa ta obiectivată, până la ultimul detaliu. Stările obiective depun mărturie pentru impresiile impregnate în subconştientul tău. O schimbare a impresiei conduce la o schimbare a expresiei.

Mintea subconştientă acceptă ceea ce simţi tu că este adevărat, şi cum creaţia este rezultatul acestor impresii subconştiente, tu eşti cel care determină această creaţie, prin ceea ce simţi. Tu eşti deja ceea ce îţi doreşti să fii, şi singurul motiv pentru care nu realizezi acest lucru este refuzul tău de a crede în el.

Căutarea în afara ta a lucrurilor pe care nu le simţi în tine este zadarnică, căci nu vei găsi niciodată ceea ce îţi doreşti, ci numai ceea ce eşti deja. Pe scurt, tu nu poţi manifesta şi nu poţi avea decât acele lucruri de care eşti conştient că eşti una cu ele sau că le posezi. „Celui care are i se va mai da.” Negarea dovezilor oferite de simţuri şi asumarea sentimentelor asociate cu împlinirea dorinţelor este singura modalitate de îndeplinire a acestora.

Autocontrolul gândurilor şi al sentimentelor este cel mai înalt tip de realizare. Atât timp cât nu deţii încă un autocontrol perfect, astfel încât să simţi ceea ce îţi doreşti să simţi, foloseşte-te de somn şi de rugăciune pentru a te ajuta să atingi stările dorite. Acestea sunt cele două porţi care permit accesul la mintea subconştientă.

Capitolul 2

Somnul

Somnul reprezintă o treime din viaţa pe care o petrecem pe acest pământ, fiind o poartă naturală către mintea subconştientă. De aceea, în acest capitol ne vom ocupa de el. Cele două treimi conştiente ale vieţii petrecute pe pământ sunt măsurate de gradul atenţiei pe care i-o acordăm somnului. Dacă vom înţelege şi vom învăţa să ne desfătăm cu ceea ce ne poate oferi în fiecare noapte starea de somn, noi îl vom aştepta cu aceeaşi nerăbdare cu care am aştepta întâlnirea cu persoana de care suntem îndrăgostiţi.

„El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.” (Iov 33). Într-adevăr, omul poate pătrunde în mintea sa subconştientă în timpul somnului şi al stării de rugăciune (care este asemănătoare somnului), impregnând-o cu impresiile şi cu instrucţiunile dorite. În aceste stări, mintea conştientă şi cea subconştientă sunt unite într-o manieră creatoare. Aspectul masculin şi cel feminin devin „un singur trup”.

Somnul este perioada în care mintea conştientă sau masculină îşi întoarce privirea dinspre lumea simţurilor pentru a-şi găsi iubita – mintea subconştientă. Spre deosebire de femeile din lumea exterioară care se căsătoresc cu intenţia de a-şi schimba soţii, mintea subconştientă nu doreşte să schimbe cu nimic starea lucidă a conştiinţei de veghe, ci o iubeşte exact aşa cum este, modelând lumea exterioară în care trăieşte aceasta după chipul şi asemănarea ei. Toate condiţiile şi evenimentele din viaţa ta sunt copiii tăi, creaţi după tiparele impresiilor lăsate de mintea ta conştientă în cea subconştientă în timpul somnului. Ei sunt creaţi după chipul şi asemănarea sentimentelor tale cele mai profunde, pe care ţi le şi dezvăluie cu această ocazie.

„Precum în cer, aşa şi pe pământ.” Precum în mintea subconştientă, aşa şi pe pământ. Ceea ce există în mintea ta subconştientă atunci când te duci la culcare este măsura manifestărilor din cele două treimi conştiente ale vieţii tale petrecute pe pământ. Singurul lucru care te împiedică să îţi realizezi obiectivele este incapacitatea ta de a simţi că eşti deja una cu ceea ce îţi doreşti să devii sau că te afli deja în posesiunea obiectului dorit. Subconştientul tău dă formă dorinţelor tale numai atunci când simţi că acestea îţi sunt deja îndeplinite.

Inconştienţa din timpul somnului este starea normală a subconştientului. Dat fiind că tot ceea ce există în viaţa ta derivă din interiorul tău, iar viziunea ta legată de sine determină ceea ce urmează să ţi se întâmple, este foarte important să îţi simţi dorinţele îndeplinite înainte de a adormi. Tu nu poţi extrage vreodată din adâncurile fiinţei tale ceea ce îţi doreşti, ci numai ceea ce eşti deja, respectiv ceea ce simţi că eşti şi ceea ce simţi că este adevărat în privinţa celorlalţi oameni din viaţa ta.

În aceste condiţii, pentru a-ţi fi îndeplinite, dorinţele tale trebuie să treacă mai întâi prin filtrul sentimentului că ţi-au fost deja îndeplinite. Cu alte cuvinte, sentimentul care trebuie să îţi monopolizeze atenţia înainte de a adormi este cel pe care l-ai trăi ca răspuns la întrebarea: „Ce aş simţi dacă dorinţa mi-ar fi deja îndeplinită?” Altfel spus, ceea ce trebuie să faci înainte de a adormi este să te scufunzi în acea stare de spirit pe care ai avea-o dacă ai fi sau ai avea deja ceea ce îţi doreşti.

Odată adormit, omul nu mai are libertatea de a alege. Întregul lui somn este dominat de ultima viziune legată de sine pe care a avut-o înainte de a adormi. În consecinţă, el trebuie să îşi asume întotdeauna înainte de a adormi sentimentul de satisfacţie generat de faptul că a obţinut deja ceea ce îşi doreşte. „Veniţi în faţa mea cântând şi exprimându-vă recunoştinţa”. „Intraţi cu laude pe porţile lui, intraţi cu cântece în curţile lui”. Starea ta de spirit înainte de a adormi defineşte starea ta de conştiinţă atunci când ajungi în prezenţa iubitei tale eterne: mintea subconştientă. Aceasta te vede exact aşa cum te percepi singur prin ceea ce simţi în legătură cu tine. Dacă te pregăteşti pentru somn susţinând conştiinţa succesului prin cultivarea sentimentului că „eu am succes”, vei avea cu siguranţă succes. Culcă-te pe spate, cu capul neridicat mai sus decât corpul, simte ceea ce ai simţi dacă te-ai afla deja în posesia dorinţei tale îndeplinite şi relaxează-te până când te scufunzi în inconştienţa stării de somn.

„Cel care veghează asupra Israelului nu doarme niciodată”, dar el „îi dăruieşte somnul preaiubitei sale”. Mintea subconştientă nu doarme niciodată. Somnul este o poartă prin care mintea conştientă din starea de veghe se uneşte într-o manieră creatoare cu mintea subconştientă. Somnul ascunde actul creator, în timp ce lumea obiectivă îl dezvăluie. În timpul somnului, omul îşi impregnează subconştientul cu impresiile generate de concepţia sa legată de sine.

Nu există o descriere mai frumoasă a poveştii de dragoste dintre mintea conştientă şi cea subconştientă decât cea din „Cântarea Cântărilor (Cântecul lui Solomon)”: „Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu… Când l-am găsit pe cel iubit; l-am apucat şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei, în care am fost concepută”.

Atunci când te pregăteşti să adormi, conştientizează-te în acea stare de spirit care corespunde împlinirii dorinţei tale, iar apoi relaxează-te până când adormi. „Iubitul” pe care îl cauţi este dorinţa ta îndeplinită. Ceea ce trebuie să cauţi tu noaptea, când stai în pat, este sentimentul că dorinţa ţi-a fost deja îndeplinită, pentru a o duce în camera mamei tale, în care ai fost conceput, adică în starea de somn sau în mintea subconştientă care ţi-a dat formă, astfel încât şi dorinţa ta să capete expresia dorită de tine. Aceasta este metoda prin care dorinţele pot fi conduse în mintea subconştientă. Conştientizează-te în acea stare de spirit care corespunde îndeplinirii dorinţei tale şi scufundă-te în somn pe fundalul acestei stări.

Noapte de noapte, asumă-ţi din nou şi din nou sentimentul că eşti, ai sau asişti la ceea ce îţi doreşti să fii, să posezi sau să vezi manifestat. Nu te culca niciodată simţindu-te descurajat sau nesatisfăcut. Nu adormi niciodată într-o stare de spirit care corespunde conştiinţei eşecului. Mintea ta subconştientă, a cărei stare naturală este somnul, te vede aşa cum crezi tu însuţi că eşti şi dă curs convingerilor tale indiferent dacă acestea sunt benefice, nocive sau neutre pentru tine. Ceea ce simţi se impregnează în mintea ta subconştientă, iar ea, ca o iubită ascultătoare, dă formă acestor impresii şi le dă naştere ca unor copii ai preaiubitului ei.

Atitudinea pe care trebuie să o adopţi înainte de a adormi este: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată”. Ignoră aparenţele şi conştientizează faptul că lucrurile sunt exact aşa cum îţi doreşti, căci „El cheamă lucruri care nu sunt vizibile ca şi cum ar fi, iar cele invizibile devin vizibile”. Asumarea sentimentului de satisfacţie este sinonimă cu invocarea manifestării condiţiei dorite, care să oglindească această satisfacţie.

„Semnele vin după, nu înainte.”

Dovada că eşti o anumită stare vine întotdeauna după conştientizarea acesteia; niciodată înainte. Tu eşti visătorul etern care visează vise aparent temporale. Visele tale iau forma pe care le-o dai tu, prin conştientizarea realităţii lor. Nu te limita singur, reducându-te la trecutul tău. Pornind de la premisa că nimic nu este imposibil pentru conştiinţă, începe să îţi imaginezi stări care transcend experienţele pe care le-ai trăit în trecut.

Omul poate realiza tot ce îşi poate imagina mintea sa. Toate stările obiective (vizibile) au fost mai întâi subiective (invizibile), iar oamenii le-au invocat în lumea vizibilă prin cultivarea sentimentului că sunt reale. Procesul creator începe întotdeauna cu imaginarea unei situaţii (unui lucru), urmată de acceptarea convingerii că ea este reală. Imaginează-ţi şi aşteaptă-te întotdeauna la tot ce poate fi mai bun.

Lumea nu se va putea schimba până când nu vei începe să îţi schimbi viziunea asupra ei. „Ceea ce există în interior, există inclusiv în exterior”. Naţiunile, la fel ca şi oamenii, nu sunt altceva decât ceea ce crezi că sunt. Indiferent în ce constă problema ta, unde este situată ea şi pe cine priveşte, tu nu o vei putea schimba decât schimbându-te pe tine însuţi, şi nimeni nu te poate ajuta în această direcţie, după cum nimeni nu ţi se poate opune. Tot ce ai de făcut este să te convingi pe tine însuţi de adevărul dorinţei pe care doreşti să o vezi manifestată. Dacă vei reuşi să îţi induci starea de spirit asociată cu împlinirea dorinţei tale, în lumea exterioară se vor produce rezultate care îţi vor confirma noua convingere. Nu încerca niciodată să convingi pe altcineva să adopte starea pe care doreşti să o manifeste, ci convinge-te pe tine însuţi că el manifestă deja starea pe care o doreşti.

Orice dorinţă îţi poate fi îndeplinită dacă îţi vei asuma sentimentul că ţi-a fost deja îndeplinită. Este imposibil să dai greş, cu excepţia cazului în care nu reuşeşti să te convingi singur de realitatea dorinţei tale îndeplinite. Schimbarea unei convingeri interioare este urmată întotdeauna de o schimbare a expresiei sale în lumea exterioară. În fiecare seară, înainte de culcare, încearcă să te simţi satisfăcut şi perfect, căci iubita ta subiectivă (mintea subconştientă) creează întotdeauna lumea obiectivă după chipul şi asemănarea viziunii tale asupra ei, definită de ceea ce simţi.

Cele două treimi din viaţa ta pe pământ pe care le petreci în starea de veghe nu reprezintă decât o mărturie a impresiilor tale subconştiente. Acţiunile şi evenimentele pe care le trăieşti în cursul zilei sunt efecte, nu cauze. Tot ce poţi face tu este să îţi foloseşti liberul arbitru (libertatea de a alege).

„Alege astăzi pe cine vei sluji”. Acest dicton descrie libertatea ta de a alege starea de spirit pe care doreşti să ţi-o asumi. În ceea ce priveşte expresia acestei stări, acesta este secretul minţii tale subconştiente. Mintea subconştientă receptează impresii numai sub forma sentimentelor omului, după care le dă formă şi expresie printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Acţiunile omului sunt determinate de impresiile sale subconştiente. Iluzia că dispune de un liber arbitru şi convingerea că este liber să acţioneze aşa cum doreşte nu reprezintă altceva decât ignorarea cauzelor care îl determină să acţioneze. Omul se crede liber, dar numai pentru că a uitat puntea de legătură dintre el şi evenimentele pe care le trăieşte.

Omul aflat în stare de veghe este obligat să îşi exprime impresiile subconştiente. Dacă acestea sunt negative, datorită lipsei sale de înţelepciune din trecut, el trebuie să înceapă să îşi schimbe gândurile şi sentimentele, căci numai aşa îşi va putea schimba el lumea exterioară. Nu te risipi nici un moment în regrete, căci acest mod de a te gândi la greşelile din trecut nu face decât să realimenteze infecţia. „Lasă-i pe morţi să îşi îngroape morţii.” Întoarce-ţi faţa de la aparenţe şi asumă-ţi sentimentul pe care l-ai trăi dacă ceea ce îţi doreşti ar fi deja îndeplinit.

Simţirea unei stări produce starea respectivă. Rolul pe care îl joci pe scena lumii este determinat de viziunea ta asupra propriei tale fiinţe. Dacă simţi că dorinţa ţi-a fost îndeplinită şi adormi în această stare de spirit, tu îţi repartizezi rolul principal pentru viitorul apropiat, iar atunci când dormi, tu repeţi şi eşti instruit cum trebuie să îţi joci acest rol.

Acceptarea unui obiectiv final atrage automat mijloacele de realizare a lui. Poţi fi absolut convins de acest lucru. Dacă înainte de a adormi nu iei cu tine starea pe care ţi-o doreşti (starea de spirit care corespunde dorinţei tale îndeplinite), tu vei duce cu tine în camera celei care te-a conceput suma tuturor reacţiilor şi sentimentelor pe care le-ai trăit în ziua care tocmai s-a scurs, iar în timpul somnului vei fi instruit în privinţa manierei în care va trebui să le manifeşti a doua zi. Când te vei trezi din somn, vei crede că eşti un om liber să facă ce vrea, fără să îţi dai însă seama că fiecare acţiune şi fiecare eveniment pe care le vei trăi sunt deja predeterminate de viziunea asupra propriei fiinţe pe care ai avut-o în momentul în care ai adormit. Aşadar, singura libertate de care te bucuri este libertatea de a reacţiona. Tu eşti liber să alegi în ce fel reacţionezi la drama zilei, dar aceasta – acţiunile, evenimentele şi circumstanţele pe care le trăieşti – este deja determinată.

Dacă nu îţi defineşti într-o manieră conştientă şi intenţionată atitudinea şi starea de spirit din momentul în care te pregăteşti să adormi, tu adormi într-o stare de spirit compusă din toate sentimentele şi reacţiile pe care le-ai trăit de-a lungul zilei. Fiecare reacţie produce o impresie subconştientă, şi dacă nu este contracarată de o emoţie opusă mai puternică, va deveni cauza unei acţiuni viitoare. Ideile dublate de emoţii sunt acţiuni creatoare. Foloseşte-ţi cu înţelepciune acest drept divin. Capacitatea ta de a gândi şi de a simţi îţi dă dreptul să domneşti asupra întregii creaţii.

Atunci când eşti treaz, tu eşti ca un grădinar care îşi alege seminţele pentru grădina pe care doreşte să o planteze, dar „dacă un bob de porumb cade pe pământ şi nu moare, el rămâne singur; în schimb, dacă moare, el produce un rod foarte bogat”. Viziunea legată de sine pe care o cultivi înainte de a adormi este sămânţa pe care o plantezi în solul subconştientului tău. Dacă vei adormi simţindu-te satisfăcut şi fericit, a doua zi vei trăi circumstanţe şi evenimente care îţi vor confirma această stare de spirit.

Somnul este o poartă care dă către rai. Singurul lucru pe care îl poţi lua cu tine aici este sentimentul referitor la o condiţie, o acţiune sau un obiect. De aceea, cultivă întotdeauna sentimentul că dorinţele ţi-au fost îndeplinite înainte de a adormi.

„Precum în conştiinţă, aşa şi pe pământ”.

Capitolul 3

Rugăciunea

La fel ca şi somnul, rugăciunea reprezintă o modalitate prin care poţi pătrunde în mintea ta subconştientă.

„Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.”

Rugăciunea este un fel de iluzie a somnului, care reduce impresia lumii exterioare şi determină mintea să devină mai receptivă la sugestiile interioare. Mintea aflată într-o stare de rugăciune este relaxată şi receptivă, la fel ca cea aflată pe punctul de a adormi.

Atunci când te rogi, ceea ce contează nu este atât ce ceri, cât felul în care te pregăteşti pentru primirea lucrului cerut. „Indiferent ce vă doriţi, atunci când vă rugaţi credeţi că le-aţi primit deja, şi le veţi primi”. Singura condiţie necesară este să crezi că ţi s-a răspuns deja la rugăciune.

O rugăciune îşi primeşte întotdeauna răspunsul dacă îţi asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului dorit. În clipa în care îţi accepţi dorinţa ca pe un fapt împlinit, mintea ta subconştientă găseşte cele mai bune modalităţi de a o transpune în fapt. Aşadar, dacă doreşti să te rogi cu succes, ceea ce contează este să consideri că dorinţa ţi-a fost deja îndeplinită.

Un om perfect disciplinat se află întotdeauna în starea de spirit care corespunde dorinţei sale îndeplinite. El ştie că singura realitate este conştiinţa şi că ideile şi sentimentele sunt aspecte ale conştiinţei, fiind la fel de reale ca şi obiectele din lumea fizică. De aceea, el nu cultivă niciodată sentimente care nu contribuie la fericirea lui, conştient că emoţiile sunt cauzele acţiunilor şi circumstanţelor din viaţa sa.

La antipod, omului nedisciplinat nu îi vine să creadă ceea ce nu îi arată simţurile, aşa că acceptă sau respinge diferite lucruri exclusiv în funcţie de ceea ce îi spun aceste simţuri. Datorită acestei tendinţe de a se baza exclusiv pe dovezile oferite de simţurile sale, înainte de a începe să se roage el trebuie să îşi blocheze simţurile, pentru a putea simţi astfel ceea ce acestea contestă. Dacă te afli într-o stare de spirit care îţi spune: „Mi-ar plăcea, dar nu pot”, cu cât vei încerca mai abitir, cu atât mai puţin vei reuşi să te pui în starea de spirit care corespunde dorinţei tale îndeplinite. În acest fel, tu nu vei atrage niciodată ceea ce îţi doreşti, ci opusul dorinţei tale (de care eşti conştient).

Rugăciunea este arta cultivării sentimentelor asociate cu împlinirea dorinţelor. Dacă simţurile tale confirmă absenţa lucrului pe care ţi-l doreşti, orice efort conştient de a contracara această sugestie este inutil şi tinde să intensifice sugestia.

Rugăciunea este arta punerii la unison cu dorinţa ta, nu a forţării ei. Dacă emoţiile tale sunt în conflict cu ceea ce îţi doreşti, cele care vor prevala vor fi emoţiile. Sentimentele dominante devin invariabil manifeste. Rugăciunea trebuie să fie complet lipsită de efort. Deşi încearcă să regleze o atitudine mentală negată de simţuri, efortul se dovedeşte fatal.

Pentru a te pune la unison cu dorinţa ta îndeplinită, ceea ce trebuie să faci este să îţi creezi o stare pasivă, un fel de reverie sau de reflecţie meditativă similară stării care precede somnul. În această stare de relaxare, mintea îşi întoarce atenţia de la lumea obiectivă şi percepe cu uşurinţă realitatea stărilor subiective. Deşi rămâi conştient, putând să îţi deschizi ochii şi să te mişti, tu nu ai nici o dorinţă să faci acest lucru. O modalitate uşoară de a-ţi crea această stare pasivă constă în a te relaxa într-un fotoliu confortabil sau pe pat. Dacă stai pe pat, întinde-te pe spate, cu capul la nivelul restului corpului, închide ochii şi imaginează-ţi că ţi-e somn. Simte: mi-e somn, atât de somn, sunt foarte, foarte, somnoros.

În scurt timp, vei experimenta o stare de detaşare totală, pierzând orice dorinţă de a te mişca. Starea de relaxare care rămâne este plăcută şi confortabilă, şi nu mai simţi nevoia de a-ţi schimba poziţia, deşi în alte circumstanţe nu te-ai simţi deloc atât de confortabil. Odată intrat în această stare pasivă, imaginează-ţi că dorinţa ta s-a îndeplinit – nu cum s-a îndeplinit ea, ci doar faptul că acum îţi este îndeplinită.

Imaginează-ţi într-o manieră vizuală ceea ce îţi doreşti să realizezi în viaţă, apoi simte ce ai simţi dacă te-ai bucura deja de lucrul respectiv. Gândurile produc mici mişcări ale buzelor care pot fi auzite în starea pasivă de rugăciune ca şi cum ar fi vorbe rostite din exterior. Acest grad de pasivitate nu este însă esenţial pentru îndeplinirea rugăciunilor tale. Singurul lucru cu adevărat necesar este să îţi creezi o stare pasivă şi să simţi că dorinţa ţi-a fost îndeplinită.

Tot ce ţi-ai putea dori vreodată îţi aparţine deja. Tu nu ai nevoie de cineva care să te ajute să primeşti lucrurile respective, căci ele sunt deja ale tale. Invocă-ţi dorinţele şi transformă-le în realitate prin imaginarea împlinirii lor, susţinută de ceea ce simţi. Dacă accepţi împlinirea finală a dorinţelor tale, tu devii indiferent la un posibil eşec, căci acceptarea destinaţiei finale creează mijloacele necesare pentru atingerea ei. Atunci când ieşi din starea de rugăciune, tu te simţi ca şi cum ai fi văzut finalul fericit al unei piese de teatru, dar nu şi maniera în care s-a ajuns la el. Indiferent cum s-a ajuns însă la el, tu îţi păstrezi calmul şi te simţi absolut sigur în cunoaşterea ta că destinaţia finală a fost perfect definită.

Capitolul 4

Spiritul – Ceea ce simţim

„Nu prin forţă, nu prin putere, ci prin Spiritul Meu, a spus Domnul oştirilor.” Intră în spiritul stării dorite prin asumarea sentimentelor pe care le-ai simţi dacă dorinţele tale ţi-ar fi deja îndeplinite. Prin cultivarea acestor sentimente, tu te eliberezi de orice efort, conştient că dorinţele tale îţi sunt deja îndeplinite. Există un sentiment clar definit asociat cu orice idee care îi poate trece omului prin minte. Descoperă sentimentul asociat cu împlinirea unei dorinţe şi porneşte de la premisa că trăieşti deja acest sentiment, deoarece te afli chiar acum în posesia obiectului dorinţei tale. Dacă vei face acest lucru, dorinţa ta va fi obiectivată în lumea fizică.

Credinţa nu este altceva decât simţire. „Ţi se va da după credinţa (simţirea) ta.” Tu nu atragi niciodată ceea ce îţi doreşti mental, ci doar ceea ce eşti deja. Omul vede ceea ce este. „Celui care are i se va mai da şi celui care nu are i se va lua chiar şi ceea ce are…” Tu eşti ceea ce simţi că eşti, şi ţi se dă ceea ce eşti. De aceea, asumă-ţi emoţiile pe care le-ai simţi dacă te-ai afla deja în posesia obiectului dorinţei tale, iar aceasta îţi va fi îndeplinită. „Şi Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, în imagina Lui.” „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El una cu Dumnezeu…” Tu eşti ceea ce crezi că eşti.

În loc să crezi în Dumnezeu sau în Iisus, crede că tu însuţi eşti Dumnezeu sau Iisus. „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea.” Lui Iisus nu i s-a părut ciudat să facă lucrarea lui Dumnezeu, căci el se considera una cu Acesta. „Eu şi Tatăl suntem una.” Nimic nu este mai natural decât să faci lucrările celui cu care te identifici. De aceea, trăieşte cu sentimentul că eşti una cu ceea ce îţi doreşti, şi astfel lucrul respectiv se va îndeplini.

Atunci când omul crede în valoarea sfatului primit şi îl pune în aplicare, el creează în sine realitatea succesului.

Neville Goddard ne-a lăsat moştenire zece cărţi pline de crâmpeie rar întâlnite din lumea misticismului, fiind unul din puţinii oameni care au putut să comunice cu aceasta.Dacă punem în aplicare principiile descrise de el, viaţa noastră devine din ce în ce mai lucidă şi se transformă în bine. 

<*toate drepturile rezervate*>